Ce rau poate face lauda in exces?

LÁUDĂ, laude, s. f. Exprimare în cuvinte a prețuirii față de cineva sau ceva; cuvinte prin care se exprimă această prețuire; elogiu. ♦ (În propoziții exclamative) Mărire! slavă! cinste! glorie! – Din lăuda (derivat regresiv).LÁUDĂ s. interj. v. apreciere, aroganță, atenție, cinste, cinstire, considerație, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, mândrie, onoare, orgoliu, prețuire, respect, semeție, stimă, trecere, trufie, vanitate, vază.ÎNCURAJÁRE, încurajări, s. f. Acțiunea de a încuraja și rezultatul ei; îmbărbătare; sprijinire, stimulare. – V. încuraja.ÎNCURAJÁ vb. 1. v. însufleți. 2. v. stimula. 3. v. consola.  Sursa: Dexonline Nici unul din subiectele discutate sambata la conferinta nu a aprins mai multe spirite cum a facut-o subiectul cu „Lauda nu este buna” (si majoritatea au ales sa ignore convenabil un mic detaliu – lauda in exces). Si asta pentru ca noi, astia de 30+, deveniti parinti, suntem o generatie care, dupa cum bine spunea cineva, nu a crescut cu prea multe „batai pe umar”, si unul din primele lucruri pe care le-am facut a fost sa remediem acest neajuns in privinta copiilor nostri (printre multe altele).  Si de ce Dumnezeului nu ar fi bine? Cum adica, sa nu le spunem copiilor ca sunt frumosi, ca sunt minunati, ca masinuta desenata care seamana a orice, numai a masinuta nu, este cea mai frumoasa masinuta desenata din lume? Cum vine asta? Simplu.  Si voi incepe prin a povesti my side of the story, aceea a copilului care a crescut spunandu-i-se mereu ca este cel mai grozav, cel mai frumos, cel mai minunat, care poate face orice pe lumea asta. Asta am auzit eu toata copilaria. Ca sunt frumoasa. Ca pot face orice imi pun in cap. Ca sunt desteapta si inteligenta, ca sunt cea mai buna. „Cum, mai mama, tu, care esti atat de desteapta? Tu,...

Multumesc.

Acesta este un articol ce ar putea parea un fel de auto-lauda, insa realitatea este ca mi-am dorit enorm de mult sa ajung sa il scriu. Sa organizezi o conferinta nu este floare la ureche, cu atat mai putin o conferinta de parenting. Nu este nici cel mai „juicy” subiect cu putinta, este extrem de nisat si marea majoritate a oamenilor sunt reticenti cand aud pentru prima data de asa ceva. Pana la urma, prima reactie este ceva de genul „pai, cum adica, vrei tu sa ma inveti cum sa imi cresc copilul”, mai ales ca suntem intr-o cultura in care „eu stiu mai bine decat tine” si in care toti suntem experti in absolut orice problema. Sau mai este reactia „daca vrei cu adevarat sa inveti parintii cum sa isi creasca copiii, apai organizeaza numai conferinte gratuite, de ce ceri bani pe ele?”, pe care sincer, nici nu stiu cum sa o „categorisesc”. Conferinte au mai fost, vor mai fi si le voi sustine mereu atata timp cat principiile si valorile pe care incearca organizatorii sa le transmita mai departe sunt empatia, intelegerea, respectul, comunicarea, iubirea neconditionata dinspre noi spre copiii nostri, fiindca noi, ca popor avem niste lacune la acest capitol. La noi primeaza „esti al meu, imi apartii, cat esti la mine in casa faci cum zic eu”, cumintenia este valoare absoluta si semn de buna crestere, iar copiii, in general sunt priviti ca niste mici anexe, care trebuie „dresate”. Si sunt priviti ca niste copii, nu ca niste viitori adulti. Nu mai detaliez aici. La Parenting prin ochii copilului am facut parte din echipa care...

Live blogging – Parenting prin ochii copilului

Tocmai ce a inceput una din cele mai asteptate conferinte, cel putin din punctul meu de vedere :) Warm-up-ul a fost asigurat de catre copiii voluntari de la Fundatia Tineri pentru Tineri, Ximena si Mitru, doi adolescenti fantastici, pe care am avut onoarea sa ii cunosc inca dinaintea acestei zile, care ne-au transmis cateva mesaje referitoare la importanta noastra ca parinti in ghidarea copiilor nostri catre independenta si responsabilitate. In ceea ce o priveste pe Jody, a inceput prin a povesti pe scurt care a fost drumul care a adus-o in acest punct. Parintii lui Jody au fost printre primele 50 de persoane din SUA care au devenit consilieri  de parenting, motiv pentru care ea s-a simtit mereu extrem de norocoasa, si a realizat inca de cand avea numai opt ani ca acesta este drumul pe care isi doreste si ea sa mearga mai departe. Si asta face de mai bine de 30 de ani. Jody este consilier parental, in acelasi timp este asistent social, a lucrat ani de zile cu mii de copii proveniti din familii despartite, copii abuzati, copii neglijati. Ce se intampla atunci cand copiii refuza sa coopereze? Si asta se intampla destul de des, mai ales in situatiile in care noi ne dorim ceva, iar ei isi doresc altceva. In general, noi ca parinti, apelam la diverse metode ca sa ne impunem punctul de vedere in fata lor: argumente „logice”, negociere, mita, amenintari, uzul fortei, ridicatul brusc in brate sau pur si simplu cedam. Si din cele mai multe ori regretam, fiindca in nici una din situatiile de mai sus nu este vorba de cooperare...

La Media Breakfast cu Jody

Ieri Jody a venit in Bucuresti, calcand pentru prima data in viata ei pe continentul vechi :). Azi era fresh, nu parea sa dea semne de jet lag si a fost intr-o forma de zile mari la intalnirea cu presa, care s-a tinut la Ceainaria Librariei Carturesti. Am avut parte, teoretic de o conferinta de presa, iar practic, totul a fost atat de interesant si de captivant, incat am avut cu totii parte de o „mini conferinta de parenting” tinuta adhoc. Spun asta fiindca, daca la o conferinta de presa conventionala toata desfasurarea dureaza in jur de jumatate de ora, aici am pierdut cu totii notiunea timpului si ne-am lungit pe mai bine de o ora si jumatate. Adevarul este ca este de-a dreptul fascinant sa stai sa le asculti, atat pe Urania cat si pe Jody si ca as fi putut sta trei ore sau cinci in compania lor si tot nu m-as fi plictisit. Este haioasa, plina de sfaturi, captiveaza audienta, are ceva din aspectul unei bunicute (chiar este bunica, are o nepoata de sapte luni) blanda si calda, insa dincolo de asta, este exact genul de om de la care nu ai decat de invatat.  Un interviu cu Jody veti putea urmari pe blog saptamana viitoare, este „in the making”, pana atunci va astept sa o ascultati impreuna cu mine sambata la Conferinta „Parenting prin ochii copilului”.  Nu uitati: daca nu v-ati inscris inca, aveti 15% reducere din partea mea, la toate preturile de pe site. Pentru ca ma cititi. Pentru ca meritati! PS: Va puteti lua bebelusii si kinderii cu...

O noua conferinta de parenting – o noua sansa

Zilele trecute am dat peste un status publicat pe Facebook care remarca faptul ca in ultima vreme au aparut foarte multe cursuri de parenting. Ceea ce este adevarat. Si mai adevarat este ca acele cursuri care iti zdruncina din temelii ceea ce ai crezut ca stii pana acum despre cresterea copiilor, care iti rascolesc mai intai si mai intai propriile tale amintiri despre felul in care ai fost crescut, si abia apoi iti dezvaluie modul in care ar trebui sa comunici cu copiii tai, apai acele cursuri sunt cu adevarat utile pe termen lung. In relatia cu tine, in relatia cu copiii. Nu este un exercitiu usor. Si nu e deloc confortabil sa participi la un asemenea curs, pentru ca te provoaca la un exercitiu de introspectie uneori dureros. Constientizezi lucruri care ti-au lipsit in propria copilarie (nu sunt singura care a trecut prin etapa asta), ulterior treci printr-o etapa in care trebuie sa te educi sa accepti faptul ca nu mai poti schimba acele lucruri, sa treci peste ele, sa nu mai cauti vinovati, dupa care, sau poate concomitent, realizezi ca multe greseli le-ai facut sau le faci si tu in relatia cu propriul copil (si aici este si mai dureros si te loveste pana in adancul fiintei, caci ultimul lucru pe care l-ai putea accepta ca parinte ar fi faptul ca nu esti un parinte perfect pentru copilul tau) si, pe final, daca ai reusit sa treci prin toate aceste etape, esti pregatit pentru adevarata schimbare. Care va fi cu suisuri si coborasuri insa, pe termen lung iti va schimba din temelii relatia ta de parinte cu...